Înainte de a fonda scientologia, L. Ron Hubbard ar fi scris un manuscris intitulat Excalibur. Legenda spune că textul era atât de puternic și revelator încât primii cinci oameni care l-au citit au înnebunit sau au refuzat să trăiască mai departe. Hubbard ar fi retras manuscrisul, convins că lumea nu este pregătită pentru adevărurile conținute în el.
Conținutul lui Excalibur nu a fost niciodată publicat integral. Diverse surse susțin că ar fi conținut idei metafizice fundamentale pe care Hubbard le-a folosit ulterior în Dianetica și în doctrina scientologică. Se vorbește despre un model mecanicist al conștiinței, despre natura iluzorie a realității și despre modul în care ființa umană poate atinge „nemurirea spirituală”.
Pentru Jacques Bergier, Excalibur este un caz modern de „carte blestemată” – o lucrare invocată, dar interzisă, inaccesibilă, înconjurată de zvonuri privind efectele sale devastatoare.
Bergier nu afirmă că manuscrisul conține adevăruri cosmice. Mai degrabă, îl interesează mecanismul mitologic: cum un autor creează în jurul unui text o aură de mister, invocând cenzura ca dovadă a valorii sale. El compară Excalibur cu textele sacre din Antichitate, care erau rezervate doar inițiaților – și care, prin inaccesibilitatea lor, generau și mai multă fascinație.
Excalibur nu este blestemată prin conținut, ci prin absență: prin ceea ce nu se poate ști. E un simbol al epocii moderne în care mitul a fost externalizat din religie și s-a infiltrat în psihologie, știință și cultură populară.