Cartea lui Thoth este una dintre cele mai fascinante legende ale lumii vechi. În mitologia egipteană, Thoth era zeul scrisului, cunoașterii și magiei. Povestea cărții care îi poartă numele s-a transmis din Antichitate până azi ca un avertisment asupra pericolelor unei înțelepciuni interzise.
Legenda spune că această carte ar fi fost scrisă de Thoth însuși și conținea formule și incantații de o putere terifiantă. Cel care o citea putea vorbi cu animalele, controla apele Nilului, învia morții și cunoaștea secretele zeilor. Dar o astfel de putere nu era destinată oamenilor de rând.
Povestea din Papirusul Westcar și alte surse fragmentare menționează cum cartea ar fi fost ascunsă într-un mormânt protejat de șerpi magici și alte capcane. Oricine încerca să o obțină era sortit pierzaniei. Faraonii și preoții egipteni au avut grijă, potrivit mitului, ca această carte să fie îngropată și uitată, pentru a preveni folosirea cunoașterii ei periculoase.
Jacques Bergier, în Cărțile blestemate, vede în această poveste un simbol al cenzurii religioase și al distrugerii deliberate a cunoașterii. El sugerează că în spatele mitului s-ar putea ascunde urme reale ale unei tradiții secrete – formule medicale, astronomice sau tehnice pierdute, interzise publicului de o elită preocupată să mențină ordinea socială.
Pentru Bergier, Cartea lui Thoth este exemplul perfect de „carte blestemată”: o lucrare care promite putere absolută, dar care este interzisă și ascunsă tocmai pentru a proteja status quo-ul. Fie că a existat sau nu, mitul ei este o lecție despre cum cunoașterea poate fi considerată un pericol mortal și cum istoria ascunde sau distruge adesea ceea ce nu poate controla.