Dr. Michael Newton, in cartea sa „Calatoria sufletelor”, descrie, chiar la primul caz relatat, experienta unui bărbat de vârstă mijlocie, sub hipnoză profundă.
În transă, pacientul vede clar momentul morții sale fizice, dar spune calm: „Nu mă doare. Plutesc afară din corp.” El observă corpul lui inert, dar nu ii este frică. Descrie un sentiment de „ușurare” și libertate. Simte o atracție magnetică către un tunel sau un pasaj luminat. Își amintește cum este întâmpinat de un „spirit-ghid” radiant, pe care îl descrie ca pe un profesor grijuliu si simte o iubire profundă din partea acestuia.
Ghidul îl ghidează prin spațiul spiritual, explicându-i că nu mai trebuie să se teamă de nimic. Barbatul devine extrem de emoționat în transă, spunând: „Nu-mi venea să cred câtă iubire și acceptare există acolo.” La ieșirea din hipnoză, pacientul plânge de recunoștință, spunând că nu îi mai este frică de moarte.
Tema centrală a fost explorarea momentului morții ca tranziție senină și plină de lumină iar scopul lui Newton a fost să arate că amintirile sunt extrem de simple dar revelatoare iar pacienții descriu moartea ca pe un început, nu un final.