Cazul relatat de Dr. Michael Newton are ca subiect o femeie care se simțea izolată, avand senzația că „nu aparține” nimănui. A apelat la hipnoza regresiva pentru a afla de ce se simte asa si daca apartine unui grup de suflete.

În regresie, femeia povesteste despre moartea din viata anterioara. Murise singură, într-o colibă. Descrie cum spiritul ei iese din corp si este obosit si dezorientat. Ajunge într-o zonă de ceață luminoasă. Îi apare ghidul, dar pare îngrijorat. Este condusă într-un loc de vindecare si nu direct la grupul ei de suflete (asa cum se intampla cu alte spirite). De abia după vindecare, este condusă într-un grup de suflete cu lumină slabă. Ea le descrie: „Sunt suflete care nu prea vorbesc. Sunt timide, speriate.”

Ghidul îi explică ca au ales să lucreze împreună pentru a-si recăpăta încrederea.” La intrebarea ei daca sunt un grup de esuati, ghidul i-a raspuns: „Nu. Sunteți un grup de suflete rătăcite, dar dornice să evoluați.”

Femeia observa cum membrii grupului se sprijină reciproc în planificarea vieților, alegând încarnări in care sa colaboreze intre ei.

Realizeaza ca, in viața actuală, și-a ales o familie dificilă pentru a învăța încrederea. La iesirea din transa hipnotica a spus: „Nu sunt singură. Suntem împreună în asta.”

Tema centrală in acest caz sunt grupurile speciale pentru suflete „rătăcite” sau „traumatizate” care învață lent, dar au susținere.
Observația lui Newton a fost ca nu toate grupurile de suflete sunt la fel — unele sunt strălucitoare și avansate, altele mai încețoșate dar pline de speranță in evolutia lor spirituala.