Examinatorii Consiliului

Un caz interesant prezentat de Dr. Michael Newton este cel al carui subiect este un bărbat cu o viață aparent reușită, dar chinuit de întrebarea: „Sunt pe drumul bun?”

Sub hipnoză, barbatul spune ca in viata anterioara a avut o moarte linistita si trecerea lui a fost lina. Cand a ajuns acolo, ghidul lui spiritual l-a condus direct spre Consiliu. El descrie un semicerc de ființe luminoase imense, îmbrăcate în robe strălucitoare. Atmosfera este solemnă dar iubitoare.

Consiliul îi cere să vorbească despre lecțiile învățate. Barbatul începe să se justifice. O entitate îl întrerupe cu blândețe: „Nu vrem justificări. Vrem adevăr” si ii arată imagini cu momente când a ales cariera în detrimentul familiei. Cand a fost intrebat daca a inteles ce inseamna echilibrul, el a izbucnit spunand: „Am fost egoist!”

Consiliul îl „mângâie” energetic, trimitandu-i valuri de lumină si ii spune „Acum știi. În viața viitoare poți alege altfel.” Ii oferă mai multe sugestii de vieți viitoare, cu diferite teme, dupa care i-au spus ca el va decide.

La ieșirea din transă, pacientul spune: „Nu pot să mă mai mint. Trebuie să repar asta.”

Tema centrala in acest caz este Consiliul care nu condamnă — analizează cu blândețe dar cu onestitate.
Observația lui Newton: Consiliul există pentru învățare și ghidare, nu pentru pedeapsă.


Zona de primire

Cazul este relatat de Dr. Michael Newton in cartea sa „Destinul sufletelor”.

Pacienta de 38 de ani are temeri legate de moarte. Scopul ședinței este vindecarea anxietatii legată de moarte.

Sub hipnoză, femeia descrie moartea sa, din viața anterioară, într-un accident de căruță. Imediat după moarte, are un sentiment de șoc, dar apoi „un vânt cald” o ridică. Spune că este „preluată” de un ghid spiritual feminin si este dusă într-o zonă pe care o numește „zona de primire” — un spațiu luminos, cu o ceață albă. Acolo vede „figuri familiare”, inclusiv rude decedate care îi transmit iubire. Simte o acceptare totală. Spune: „Aici uit frica. Sunt acasă” si descrie cum ghidul îi explică blând ce s-a întâmplat, calmând-o.

La final, înainte de a fi dusă spre „grupul ei de suflete”, stă un timp singură, într-o lumină blândă, pentru a se „vindeca”.

Observația lui Newton este ca moartea este o trecere senină spre un spațiu de primire iubitor, menit să vindece șocul. Aproape toți pacienții sai trec printr-un „hol” sau „zonă de primire” după moarte, pentru a se acomoda.